Avem un blog. Asta ati vazut deja si daca nu, mai aveti timp de acum incolo. Avem insa un blog care s-a nascut din ideea Alexandrei Irimie, adica Andra, gasiti si link catre blogul ei.:P
Scopul blogului Primariei municipiului Aiud e sa ne ajute sa trecem de barierele oficiale si sa comunicam degajat, prieteneste, dar civilizat. Adica sa nu folosim cuvinte triviale, sa nu ne injuram. In rest, totul e permis. Iar noi chiar vrem sa vorbim sincer si deschis. In fond, si aici in Primarie, lucreaza oameni nu balauri. 
) Dar, sa nu uit, aici nu facem politica, pentru cei care ar putea confunda lucrurile. Politica sa o faca altii, cei care au dreptul si care se pricep, mai mult sau mai putin la ea. Aici vorbim despre noi si atat.
Pana cand colegii mei prind gustul blog-uitului, mi-am zis sa sparg eu gheata. Daca tot sunt purtatorul de cuvant al institutiei, trebuie sa dau un exemplu, nu? Recunosc ca m-am lasat invatata, de aceeasi Andra, cum sa manuiesc blogul asta si m-am chinuit de nu aveti idee sa postez prezentarile in PowerPoint ale fetelor care au fost la scoala de vara. Mi-a luat vreo doua ore treaba asta, am intrat peste tot ca sa ma prind cum sa fac. )
In cele din urma, am reusit. Am reusit si sa postez un articol, eseu, poveste, luati-o cum vreti, scris de Roxana Muresan, o alta absolventa a scolii de vara. Si, in fine, mi-am zis ca e momentul sa scriu si eu ceva, sub semnatura personala, nu cea generica, a primariei.
Cu siguranta ca o sa scriu mult. Am mereu ceva de spus si imi place sa dezbat orice subiect, pe argumente pro si contra, mai ales daca am cu cine. Daca nu s-o gasi nimeni sa imi comenteze in vreun fel sau altul postarile, nu e nimic. 
Oricum o sa postez mult, dar nu stiu cat de des, pentru ca asta depinde de ceea ce se intampla, dar si de inspiratia mea.
Pe blogul primariei, eu, Ada Rus, o sa fiu personala, raportandu-ma la rolul meu in cadrul institutiei, munca mea, experientele mele, cu oamenii, cu activitatea, cu colegii si asa mai departe. Ada Rus, persoana, care nu are legatura cu functionarul public, poate fi citita pe blogul ei personal. Gasiti link-ul pe pagina principala.
Asa ca da, asa e, sunt functionar public. Probabil va asteptati sa va spun ca imi place, e un statut care da bine. Sa fii purtatorul de cuvant al Primariei Aiud e ceva, nu? Cel putin asa mi s-a spus in repetate randuri cand am fost privita pe sub sprancene, atunci cand am comentat si unele aspecte mai putin pozitive ale functiei pe care o detin.
Sunt functionar public si asta inseamna ca lucrez pentru comunitate. Da, pentru comunitatea care se numeste Aiud. Cu bunele si relele ei, cu frumoasele si uratele ei. Rolul meu e acela de a le transmite cetatenilor ce face primarul, ce fac viceprimarul, secretarul si consilierii si ce fac toata ziua functionarii publici, din primarie, dar si din celelalte servicii. Pe langa asta, conduc activitatea Biroului Comunicare si Relatii Publice, ma ocup de revista primariei, relatia cu presa, ce scrie pe site-ul www.aiud.ro si ar mai fi… dar e timp sa le descoperiti pe toate.
Ce nu imi place la functia publica? Faptul ca e prost platita, comparativ cu munca. Stiiiiiiiu, o sa spuneti ca functionarul public sta pe banii statului, e ala care invarte toata ziua niste hartii, plimba oamenii, in loc sa le rezolve problemele, sta cu fundul bine infipt in scaun, tasteaza pret de vreo 2-3 propozitii si pleaca acasa linistit. Ei bine, pe cei care aveti aceasta impresie imi pare rau ca va dezamagesc, dar nu e chiar asa. Fiecare padure are uscaturile ei, dar nu toti functionarii stau pe banii statului. In fine, o sa mai am ocazia sa va impartasesc din experientele functionarului public, asa ca, daca vreti o imagine concreta, stati pe-aproape. Mi-am facut si categorie, da? Pe “De-ale primariei” intentionez sa pun monopol.
Dar, sa revin. Ce nu imi mai place la functia publica? Pai, tinand cont de felul meu de a fi, de domeniul meu de activitate, uneori ma enerveaza legislatia. Adica, toata lumea spune ca noi suntem birocrati, dar nu e pentru ca am vrea, credeti-ma, ci pentru ca asa cere legea. Ma enerveaza aceasta legislatie numai pentru motivul ca imi ingreuneaza uneori munca. Nu imi place sa produc hartii, nici pe departe, niciunui coleg de-al meu nu ii plac hartiile dupa cum ne irita si faptul ca uneori suntem obligati sa purtam oamenii. Eu pur si simplu vreau ca in urma mea sa ramana lucruri concrete, palpabile si asta cat de rapid, nu as incalca niciodata legea si nici nu mi-as bate joc de munca mea, e parte din mine doar.
Nu imi place nici faptul ca sunt o victima colaterala a mitului negativ al functionarului public. Din pricina unora care stau, care nu fac nimic, care sunt dati pe la TV si prin ziare, ca ignora problemele oamenilor. Si subliniez, nu e vorba de colegii mei. Ca mai am si unii mai putin zambitori, degajati, uneori morocanosi, alteori astenici, asta e altceva. Nu putem fi toti la fel, dar despre majoritatea colegilor mei pot spune ca sunt oameni O.K., care incearca sa isi faca treaba cat mai bine.
In concluzie, creativitatea mea, imi place sa cred ca nativa, e oarecum ingradita. A trebuit sa aflu in timp si cum sta treaba cu achizitiile publice, cu bugetul local, cu toate… mecanismele de lucru, stabilite de aceeasi lege de care vorbeam mai devreme. Si, credeti-ma, a fost dificil. Dar am trecut prin “botezul” administratiei locale, le-am luat pe toate ca pe o provocare si merg mai departe, dorindu-mi ca atunci cand voi pleca de aici sa pot spune cu demnitate ca am facut ceva si s-a vazut.
Ei bine, dupa asa o lunga introducere (v-am spus ca vorbesc mult), ma gandeam sa va impartasesc ceva personal. Oricat de bine pregatita as fi ( sunt pretentioasa in primul rand cu mine insami), oricat de multe as sti sa fac si inca bine, oricate experiente as fi avut in legatura directa cu aiudenii, din postura asta, a functionarului public, uneori mai am cate ceva de invatat si aici ma refer la lucruri esentiale.
Asa ca am avut o scoala de vara la primarie. Ati putut citi si pe blog, are o categorie speciala. Sunt un fel de mamica a acestui proiect, pe care seful meu, adica primarul, mi l-a sustinut din prima clipa. Pentru ca in proiect era vorba de oameni, de comunicarea cu ei, de legatura mai stransa cu comunitatea, reprezentata in aceasta faza de opt fete.
A scris si Andra despre scoala de vara, au scris si au spus fetele cele opt despre ea, au spus parintii lor, profesorii lor, partenerul nostru in proiect, Colegiul Tehnic, a scris si Robert Ghergu in ziarul Unirea, a vorbit si Teo Negura in emisiunea lui la Radio Ardeleanul.
Cred ca e timpul sa spun si eu ceva despre aceasta scoala de vara, care m-a entuziasmat, in care m-am implicat da capo al fine. Nu o sa reiau nici programul, nici nu o sa vorbesc despre prezentarile fetelor, doar le puteti vizualiza chiar aici pe blog, ci o sa va spun ca, in urma acestei experiente, eu una am avut multe de invatat. In primul rand, cum sa umblu cu un blog si asta e datorita Andrei. In al doilea rand, am invatat ca mai sunt ochi dispusi sa cerceteze ei insisi cum e realitatea si ca nu exista doar urechi obediente, ce dau crezare oricaror zvonuri, barfe despre primarie. In al treilea rand, am inteles ca mai exista o sansa pentru aceasta comunitate pe care o numim Aiud, daca mai sunt cativa oameni ca cele 8 fete cu care primaria a petrecut o saptamana, invatandu-le despre ea si invatand de la ele.
Mi-au placut toate fetele scolii de vara. Toate sunt inteligente si merita felicitari pentru cum sunt. Andra e creativa, determinata si imi seamana mult (sunt modesta, voi ce credeati? )), Ilinca e pasionala si hotarata, Iris e analitica si sensibila, Diana e critica si impulsiva, Roxana e tacuta, dar directa si nu se fereste sa iti arate ca o plictisesti, ceea ce mi-a placut, dar scrie foarte bine, Alexandra e delicata si naiva (ea ne-a facut si diplome de cel mai bun profesor, prilej sa ne dam mari ), Ioana e un mister aproape indescifrabil si iti face impresia ca are o lume la care nu multi ajung, iar Narcisa… Narcisa e cuminte, gingasa si cu un suflet frumos, cum rar intalnesti.
Si ce-ar mai fi de spus? M-a epuizat proiectul scolii de vara (am muncit mult la el) si, asa, un gand fugar imi soptea sa nu mai propun organizarea unei noi editii. Mai ales ca nu scrie niciunde ca scolile de vara trebuie sa aiba loc in fiecare an. Dar stiu sigur ca primarul nu ar fi lasat scoala de vara in editie unica, pentru ca a fost impresionat, si nu as fi putut nici eu sa renunt la un proiect pe care il inventasem, intr-o clipa de inspiratie. Dar, daca m-a convins ceva cu adevarat ca scoala de vara trebuie sa mearga inainte, ei bine, sa stiti, ca acel ceva e format din cele 8 fete, pioniere ale scolii de vara la Primaria municipiului Aiud.
Sunt sigura ca mai sunt multi ca ele in Aiudul asta, pe care unii nu il considera comunitate, cel putin asa au votat in sondajul de blog (prilej de burzuluire a Andrei )). Eu sunt sigura ca la anul vor veni si altii, poate mai multi, la scoala de vara, si ca vom reusi incet-incet sa vedem primaria, oamenii din ea, Aiudul si cetatenii lui, nu asa cum cred unii ca ar vrea autoritatile sa fie vazute, nu asa cum le vad aiudenii care nu se obosesc sa cerceteze adevarul lucrurilor, ci exact asa cum sunt toate acestea in realitate.
Pe curand, Ada
